Samurai inseamna razboinic aflat in slujba unui senior de la curtea imperiala, ce avea in sarcina protectia personala a acestuia, acel tip de luptator care astazi este cunoscut sub numele de bodyguard. Acesti razboinici erau antrenati special in artele martiale, acele arte martiale care, trebuie retinut, in acele vremuri aveau alt specific decat cel care il percepem noi astazi.

Deosebirea intre samurai si profesionistii armelor din Europa medievala era esentiala. Un samurai fara angajament, fara stapan, se simtea fara rost. Acesti luptatori se numeau ronini (oameni liberi). Odata angajati insa, devotamentul lor pentru stapan era dus pana la sacrificiu suprem.

Samuraiul era exponentul unei clase superioare care reprezenta puterea. Acestia practicau vechile discipline ale razboiului – bugei, adevarata menire a unui samurai era aceea de a fi razboinic, ei fiind singurii care aveau dreptul sa poarte sabie. Numarul samurailor in epoca feudala depasea cifra de un milion.

Samuraii isi ingrijeau sabiile cu o deosebita atentie, pastrandu-le foarte curate, nepermitand ca o sabie murdara de sange sa fie reintrodusa in teaca fara a fi curatata. Interesanta este grija cu care isi purtau inclusiv tecile, evitand sa loveasca un alt samurai, intrucat atingerea cu teaca sabiei era considerata o mare ofensa, cel jignit fiind indreptatit sa traga katana si sa-l ucida pe cel ce comise afrontul.

Samuraiul trebuia sa fie un om drept si integru, loial superiorului si care sa se multumeasca cu o viata sobra si plina de privatiuni. Astfel de atitudini sunt descrise, constituindu-se intr-o adevarata fresca a vremurilor trecute, in scurtele povestioare scrise de Takasa Danjo sau Takeda Shingen. Codul Bushido ii cerea samuraiului sa duca o viata fara abateri de la normele morale, sa dispretuiasca moartea si sa dea dovada de de curaj, politete, sinceritate si stapanire de sine, pe langa stapanirea artelor martiale.

Ca luptator, samuraiul nu se angaja sa lupte decat pentru o cauza dreapta. Dispretuia bunurile materiale, nu cauta profit si refuza sa foloseasca banii. Ducea o viata austera , nu manca decat o singura data pe zi, iar fata de femei nu se manifesta prea ceremonios. Suporta suferintele in tacere si nu-si manifesta nici o emotie. Acesta nu se casatorea inaintea varstei de 30 de ani si se considera de prost gust sa aiba mai mult de doi copii.

Ratiunea de a fi a samuraiul era aceea de a suferi pentru binele altuia, singura obligatie pe care si-o recunostea cu adevarat fiind cea de loialitate fata de superiori. Ducea atat de departe fidelitatea, incat atunci cand seniorul sau murea, samuraiul se sinucidea, crezand ca, urmandu-l in moarte, il va putea sluji in continuare in cealalta lume, acest act numindu-se junshi

Deviza samuraiului era „a cunoaste tristetea lucrurilor„. El beneficia de dreptul la razbunare, acest drept fiind recunoscut fiului sau fratelui celui asasinat. De multe ori cei ce porneau in implinirea razbunarii faceau legaminte de a nu se intoarce in locurile lor pana cand razbunarea nu va fi implinita, colindand astfel luni sau ani de zile in cautarea faptasului.

In viata de zi cu zi, in familie sau in lupta samuraiul trebuia sa tina seama de eticheta si sa-si consacre viata unei activitati „depasind capacitatile omului de rand.”