Katana era sabia preferata a samuraiului, purtata la brau cu taisul in sus, alaturi de o sabie scurta numita wakizashi. Katana reprezenta, prin excelenta, arma de lupta, secretul fabricatiei sale fiind pastrat cu strasnicie si transmis din generatie in generatie.

Lama era confectionata dintr-un lingou de fier maleabil, continand un miez dur de otel, care era forjat de mai multe ori pana devenea omogen. Slefuita si echilibrata corect, katana era calita in repetate randuri, taisul fiind acoperit cu argila. Manerul sabiei era format din doua prasele de lemn, prinse intre ele prin doua cuisoare. Praselele erau captusite cu piele de rechin fixata cu fire incrucisate.

Initial, capacitatea de retezare a katanei era testata folosindu-se un corp omenesc, fie al criminalilor si talharilor care trebuiau executati, fie un trup lipsit de viata. In tratatele de tehnica a sabiei era indicat modul exact de manevrare a armei pentru a taia perfect trupurile. Ulterior s-a descoperit o alta forma de testare a katanei, denumita tameshi giri, care consta in taierea bambusului verde (are consistenta osului uman) si a unor snopi de paie de orez.

Katana este „vie”. Considerata „sufletul samuraiului”, aceasta este salutata, ingrijita si protejata de cel care o manuieste, lama sa facand legatura intre viata si moarte, intre trup si minte. In societatea contemporana sabia japoneza a dobandit noi valente, manuirea armei devine forma de meditatie, iar lupta impotriva celorlalti se transforma intr-un demers de infruntarea a propriului ego.